Ce ar trebui să facă un creștin dacă este căsătorit cu un necredincios?

Întrebare: Ce ar trebui să facă un creștin dacă este căsătorit cu un necredincios?

Răspuns: Să fii căsătorit cu un necredincios poate fi una dintre cele mai dificile provocări din viața unui creștin. Căsătoria este un legământ sacru care unește doi oameni într-un singur trup (Matei 19.5). Poate fi dificil pentru un credincios și pentru un necredincios să trăiască în armonie (2 Corinteni 6.14-15). Dacă un partener devine creștin după căsătorie, luptele inerente ale faptului de a trăi sub două autorități diferite devin repede vizibile.

Adesea, creștinii care se află în această situație vor căuta o cale de ieșire din căsătorie, convinși că aceasta este singura cale de a-I aduce onoare Domnului. Cuvântul Său însă spune contrariul. Este foarte important nu numai să fim mulțumiți în situația noastră, ci de asemenea să căutăm modalități prin care să-I aducem glorie lui Dumnezeu în mijlocul circumstanțelor noastre dificile (1 Corinteni 7.17). Biblia li se adresează în mod specific celor care sunt căsătoriți cu necredincioși în 1 Corinteni 7.12-14: „...dacă un frate are o nevastă necredincioasă, și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Și dacă o femeie are un bărbat necredincios, și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele...”

Creștinii care sunt căsătoriți cu necredincioși vor trebui să se roage ca puterea Duhului Sfânt să-i împuternicească să-L mărturisească pe Cristos și să trăiască în lumina prezenței lui Dumnezeu (1 Ioan 1.7). Ei trebuie să caute puterea transformatoare a lui Dumnezeu care să le schimbe inima și să producă roada Duhului Sfânt (Galateni 5.22-23). O soție creștină este obligată să aibă o inimă supusă, chiar față de soțul ei necredincios (1 Petru 3.1) și va trebui să rămână aproape de Dumnezeu și să se bazeze pe harul Său care să îi dea posibilitatea să facă astfel.

Creștinii nu sunt meniți să trăiască vieți singuratice; ei trebuie să găsească sprijin din surse exterioare, cum este biserica și grupurile de studiu biblic. Faptul de a fi căsătorit cu un necredincios nu schimbă sacralitatea relației, astfel că ar trebui să fie prioritatea fiecărui creștin să se roage pentru soțul sau soția lui și să fie un bun exemplu, permițând ca lumina lui Cristos să strălucească viu (Filipeni 2.15). Fie ca adevărul din 1 Petru 3.1 – că un soț necredincios este „câștigat” – să fie speranța și scopul fiecărui creștin care este căsătorit cu un necredincios.