Pentru ca o relaţie să aibă succes, este nevoie de muncă în echipă şi ambele persoane trebuie să renunţe la multe dintre dorinţele lor personale. Sacrificiul de sine trebuie să înlocuiască egoismul. Câteodată în familie, o persoană poate să facă acest lucru destul de bine, dar în cele din urmă răbdarea se termină. Sacrificiul de sine nu vine în mod natural, pe când egoismul da. De ce este aşa?
Dacă am trăi într-o lume cu oameni perfecţi, atunci căsniciile lor ar fi în armonie totală, exact aşa cum a dorit Dumnezeu să funcţioneze căsătoria de la început. Dar nu trăim într-o lume perfetă. Foarte sincer, toţi suntem afectaţi de înclinaţia noastră spre egoism şi „păcat”. Ce este păcatul? Alegem adesea să facem ceea ce este greşit, nu ceea ce este drept. Putem fi egoişti, mârşavi, supărători, cruzi, aroganţi, neiertători, ş.a.m.d. Nu este de mirare că soţii şi soţiile se luptă să se înţeleagă.
În relaţii, o atitudine de genul „eu vreau să-mi împlineşti nevoile” distruge acel spirit necesar de cooperare. Începe ciclul negativ şi continuă până când se pierde intimitatea iar căsnicia începe să se destrame.
Să fim sinceri, toţi avem nevoie de ajutor – avem nevoie de o putere lăuntrică, ce ne ajută să iubim pe cineva aşa cum trebuie să iubim dacă vrem ca mariajul să aibă succes.
Comportamentul nostru egoist şi păcătos ne desparte nu numai de soţ sau soţie, ci şi de Dumnezeu – sursa noastră cea mai mare de ajutor. Ca Autor şi Creator al căsniciei, El ştie cum funcţionează relaţiile. Dumnezeu doreşte ca noi să avem mai întâi o relaţie cu El şi apoi să avem încredere că ne va conduce.
Nu numai că Dumnezeu ne ajută în problemele şi provocările cu care ne confruntăm zilnic, dar El ne şi vindecă cicatricile şi rănile din trecut. De exemplu, El ne oferă iertare şi curăţire totală pentru alegerile greşite pe care le-am fi putut face ca adolescenţi în relaţie cu sexul opus. Dumnezeu ne iubeşte şi doreşte ca noi să ne bucurăm de beneficiile pe care le avem ca şi copii ai Săi, ceea ce include şi ajutor în căsnicie.